Vroiam sa scriu ceva de “Ler” in titlu, dar nu prea am avut inspiratie. Plus, titlul asta e mai sugestiv si mai in conformitate cu textul articolului.
Pentru ca articolul e un fel de “trag linie dupa inca un an si adun”…ma rog, vorbesc. Iar ma simt ca la premiile Grammy
Deci, ca sa incep de undeva, vreau sa cer scuze persoanelor care m-au sunat si nu au reusit sa dea de mine in ultimele zile. Mi-am luat o scurta vacanta pe undeva pe la munte si am ramas des fara baterie/semnal. Asa ca: scuze
Tot la capitolul scuze o sa mai adaug persoanele carora le-am lasat impresia ca le-am ignorat. Nu e asa. Adica, nu am vrut sa fie asa. Plm, se intampla des sa uit chestii, sa n-am timp de alte chestii sau sa nu fi gandit ce sa zic. Momente in care lumea crede ca incerc sa le ignor. Asa ca (inca o data): scuze
Gata cu scuzele, vreau sa trec la capitolul multumiri
Intai si intai, vreau sa le multumesc colegilor de echipa. Multam ca am lucrat impreuna (si ca o sa mai lucram impreuna – sper), ca am batut drumurile tarii impreuna si ca am crezut impreuna intr-o idee, intr-un proiect. Asadar, multumesc.
Mai trebuie sa multumesc persoanelor care m-au/ne-au sustinut. Persoane pe care le-am ignorat (din lipsa de timp), dar care au inteles cuvantul “pasiune”, si nu au tipat (prea mult :p ). Iar aici ma refer, in special la Bestie si domnisoara M. Inca o data: multumesc
Ce de multumiri am
. Mai vreau sa le multumesc persoanelor din afara echipei/familiei, care au avut mereu un cuvant de sprijin/ridicat moral si/sau idei/rabdare. Iar aici ma refer, in special la Cristi, Emi, Amalia, Radu. Multumim.
Si, mulumiri speciale pentru skyZZo. Pentru simplul fapt ca exista.
Nu o sa vorbesc prea mult legat de planurile de viitor. Va spun doar ca ele exista, sunt multe, frumoase, grele si ne chinuim zi si noapte sa le realizam. Iar daca nu vom reusi, pot spune doar atat: a fost un vis frumos, a fost o placere sa fac ceea ce am facut si, o sa fie un regret si un esec personal.
Gata, ajunge. Va las sa va pregatiti de noapte dintre ani. In incheiere, mai vreau sa spun un singur lucru: Casa de piatra, Catalin!